Asistenţa socială are ca aspiraţie realizarea unei societăţi nu numai prospere, dar şi înalt incluzive pentru toţi cetăţenii ei, aceasta referindu-se şi la cei care, din motive subiective sau obiective, se află în situații de viață dificile și poziţii sociale marginale.  

Intervenția asistențială va da rezultate pozitive și benefice pentru asistați doar atunci când aceasta va fi bazată pe o legislaţie şi o reţea de servicii specifice şi va fi desfăşurată în conformitate cu criterii profesionale certe. Menirea asistenţei sociale este de a asigura accesul acelor persoane care nu se pot adapta prin forţe proprii la societatea în care trăiesc, cei care nu se pot bucura de drepturile elementare şi fundamentale: cel de a beneficia de alimentaţie corespunzătoare, de un adăpost decent, de servicii de îngrijire a sănătăţii, igienă, educaţie, de o sursă stabilă de venit şi de posibilităţi de autorealizare.

Ansamblul măsurilor legislative şi administrative, al serviciilor prin care se reglementează modalităţile de sprijin oferite cetăţenilor cu resurse insuficiente constituie în mod tradiţional protecţia socială. Procesul propriu-zis prin care cetăţenii beneficiază de măsurile de protecţie socială  şi de ajutor profesionist în vederea satisfacerii trebuinţelor lor şi a unei bune integrări în societate, constituie asistenţa socială.

Altfel spus, ansamblul activităţilor profesionale prin care persoanele pot beneficia de procesul de asistare în vederea rezolvării sau ameliorării situaţiei lor, asistate și sprijinite la fiecare etapă de către un asistent social profesionist care reușește să-și desfășoare activitățile sale  în  cadrul echipei multidisciplinare, reprezintă procesul de intervenție asistențială.